luni, 20 ianuarie 2014

Sacul cu Aurel 

          Era în mijlocul satului o curte noroioasă în care se juca Aurel. Jocul său preferat era să separe nisipul de litere. Dar in fiecare seară, la apus, jocul său se oprea. Nu mai avea lumina soarelui de care avea atâta nevoie. Odată cu venirea serii adormea iar dimineaţa găsea totul vraişte. 
          Vecinii treceau mereu şi se uitau peste gard, curioşi nevoie mare de jocul lui Aurel. Seara, cu toţii îi lăudau grămăjoarele de litere, separate si frumos aşezate, dar în fiecare dimineaţă, văzând cu toţii harababura din curtea sa, fie îl scuipau, fie îl batjocoreau, râzând de incapacitatea băiatului de a-şi salva munca.
          într-o bună zi Aurel se gândi să vorbească cu soarele, aşa că plecă în căutarea acestuia. Merse săptămâni de-a rândul în jurul curţii sale si observă ca acolo mereu soarele strălucea, fie noapte, fie zi. Nimeni nu voia însă să-i dea voie să se joace în afara acesteia, căci nimănui nu-i păsa de literele sale şi de ce ar putea construi băiatul cu ele. Aurel plecă mâhnit înapoi în curtea sa şi deşi lipsise atâta vreme din curte, observă că literele erau exact aşa cum le lăsase. Stătu mult timp şi se gândi cum de literele sale erau încă întregi. Merse apoi afară să le dea de veste şi celorlalţi că în sfârşit literele sale puteau rămâne nemişcate chiar şi dacă în curtea sa soarele continua să apună zilnic. Dar atâta timp cât Aurel era mângâiat de lumina soarelui şi nu adormea, literele sale dăinuiau oricât, însă în lipsa luminii totul se năruia.
         Auzind cei de afară ca băiatul găsi soluţia ca literele sale să reziste, în timp ce băiatul dormea, noapte fiind în curtea sa, au intrat şi l-au închis între oglinzi.
         A doua zi, trezindu-se între oglinzi, băiatul fu fascinat de propria-i reflexie, uitând cu totul de jocul său cu litere. 
         Văzând acestea, cei din afară au început să-i fure, încet-încet toate literele din curte. Aşa a rămas Aurel fără orice ocupaţie, fără dorinţa de a aduce soarele şi în curtea sa sau de a afla de ce literele sale nu rezistau peste noapte. Dacă Aurel e îngropat în sacul său fără găuri, cine oare va mai aduce oare literele inapoi, apoi soarele, ca mai apoi, din joacă, să construiască ceva?
           





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu