-Veronico, ești acasă? Că îs eu, Adrian
Aș urca până la tine să scăpăm de-un gram
-Sper să fie bun, Adriane, de la Amsterdam
Daca ai iar shop in țiple te arunc pe geam
Cum aruncă râși prin filme monsieur Claude van Damme
-Veronico, dar se poate? Mă cunoști prea bine
Nu mai bag shop de-o perioadă, cam de patru zile
Hai deschide interfonu, că nu prea-mi convine
Stau aici în frig și tremur ca după pastile
-Bine, bine, dar ia spune, care Adrian?
Că din toți pe care-i știu, tu nu pari meltean
-Adrian am zis? Băi, scuze, sunt Mihai de fapt
De când bag interferon, pare c-am uitat
Cine sunt, când m-am născut, fără niciun act
-Apăi băi Mihai, să-mi ierți, dar tu ești un drogat
Crezi că poți să vii la mine chiar așa tripat,
să te-aștepți să termini seara lângă mine-n pat?
-Veronico, ce-ai, de la ce te-ai luat?
Dac-o dai așa nasol, te las, am plecat
Ionel abia așteaptă să ne dăm la cap
-Daca zici că e de bine, hai vino până sus
Că pacat ar fi să termini gramul cu vreun alt distrus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu