luni, 18 mai 2015

Aroganță

Vrei surplus de excedent, bagi în piuă prisosință
Umpli goluri sparte, cercuri n-au circumferință
Copitat cu ochelari de om, îmi provoci doar suferință
Iei griurilor griji de frâie și le treci spre biruință

Cu ritual labil legi lavalieră lalelelor lălâi
Rămâi râmând rădăcini de mărăcini ca cel dintâi
Și crezi în lecțiile lor proaste cu mirosuri de tămâi
Dar uiți de fiecare dată, orbule, că lămâile îs tot lămâi

Tot amâi de azi pe mâine despărțirea de-nălțime
Îți cânți viața țărănește pe țidule în mulțime
Te ferești de culori tari, cică nu îți fac prea bine
Iar oglinda de la gâtu-ți te dezmiardă-n ritm și rime

Metisat cu saci de turbă, închegat cu rest de cârpă
Simți podeaua cum se udă, cum o ia pe câmp zăludă
Parul gros țeapăn din spate cum glumește ca o ludă
Dar tu țap bătrân de piatră, ai privirea tot de umbră





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu