Rețetă

O mână de prund aruncată orbiș
O cană cu apă de ploaie
Se-aruncă oase în luminiș
Sa prindă aripi de gaie

Oasele se toarnă în forme
Lungi, cât mai diverse
Se calcă pe ele pană ies norme
Unele-ncep să se-ndese.

Se pun urmele straturi
câte trei, uneori câte patru
si cele cu colțuri s-așază pe laturi,
în ordine, pe scenă la teatru.

Urmele țipă că-s strânse în funii
Dar apa le modifică forma.
Rag ca vitele la porțile Lumii
sperând că vor prinde reforma.

O poartă închisă pe drum
Și-o urmă oprită se-ntreabă
dacă nu mai bine-ar fi cu stăpân
să aibă un sens și o treabă.

Poarta aude, Poarta o cere
Și Urma calcă cam strâmb.
Genunchii de voie-i pune-n tăcere
și Poarta-i dă cheia la schimb.

Tăcerea-i lumină de aur cu glas
În față e marea de noime,
Tacerea o ține în palme Atlas
când urme trag carul pe culme.